GAFAITUL LA PORUMBEI VOIAJORI

Gafaitul, uneori, poate fi un semnal de alarma pentru crescatori, deoarece pasarile cu o infectie respiratorie pot sa gafaie. Asa cum am mentionat, insa, gafaitul nu este intotdeauna un semn de boala. Asa cum am explicat, gafaitul produce evaporarea la nivelul mucoasei sistemului respirator, in special, din sacii de aer. Aceasta evaporare racoreste pasarile in acelasi mod ca un aer conditionat de evaporare si este, de fapt, singurul mod in care pasarile se pot racori din cauza lipsei de glande sudoripare. Prin urmare, este un mecanism normal prin care pasarile sanatoase se pot racorii.


La pasarile cu sacii de aer inflamati, umezeala nu reuseste sa se evapore din sacii de aer intr-un mod eficient, cauzand astfel pierderi ale cantitatilor de umiditate. Daca prea multa umiditate se pierde pasarile incep sa se deshidrateze si sa fie insetate. In mod alternativ, daca nu este eliminata o cantitate suficienta de umiditate din sacii de aer racirea prin evaporare nu poate avea loc si pasarile devin „supraincalzite”. In oricare din cele doua situatii rezultatul este gafaitul prelungit. Acesta este motivul pentru care pasarile cu sacii de aer inflamati sunt mai predispuse la gafaitul excesiv. Pe termen lung, interferenta cu livrarea oxigenului la tesuturi inhiba dezvoltarea corecta pentru curse si predispune pasarile la crampe musculare. Un esec al acestui mecanism are, prin urmare un efect dezastruos asupra rezistentei pasarii.

Gafaitul la pasarile tinere

O preocupare comuna a columbofililor care au contactat clinica in lunile ianuarie, februarie si martie (perioada post-intarcare in Australia) este aceea ca pasarile gafaie si ezita sa zboare in jurul crescatoriei. Desigur, pasarile care au o infectie respiratorie sunt mai predispuse la gafait, dar de cele mai multe ori, in aceasta perioada a anului, gafaitul este asociat cu alti factori.

Vremea in timpul verii este de cele mai multe ori calduroasa, in timp ce pasarile tinere, in crestere nu si-au dezvoltat inca o conditie fizica reala. In acelasi timp, ele naparlesc, ceea ce poate duce la eforturi sporite in timpul zborului. Gafaitul poate totusi sa alerteze crescatorul asupra posibilitatii unor probleme respiratorii. Sacii de aer inflamati nu functioneaza foarte bine asa ca pasarile incearca sa compenseze pentru aceasta functie scazuta prin cresterea fluxului de aer din sacii de aer prin gafait.

Cu toate acestea, in cazul in care gafaitul este asociat cu inflamarea structurilor respiratorii profunde (cum ar fi sacii de aer), vor fi gasite, de asemenea, semne de inflamare si la nivelul structurilor tractului respirator superior (sinusuri si trahee). Crescatorii pot sa observe ochi rosii curgatori, sinusuri umflate, secretie nazala si stranut. Daca simptomele inflamarii cailor respiratorii superioare nu sunt vizibile, este putin probabil ca orice gafait observat sa se datoreze inflamatiei structurilor profunde, cum ar fi sacii de aer. Aceste semne sunt, prin urmare indicatori mai fiabili ai unei infectii respiratorii din aceasta perioada.


Cu toate acestea, adesea semnele pot fi foarte subtile, in special la puii tineri ceva mai mari care au dezvoltat o imunitate naturala mai rezonabila. Tot ce poate fi observat aici este un nivel crescut de gafait asociat cu o scadere subtila a performantelor de zbor intr-o echipa care zboara bine in crescatorie. In acesti puii tineri ceva mai mari, stranutul in mod special, este un bun indicator de usoara iritare a sinusurilor. In cazul in care se suspecteaza infectii ale cailor respiratorii sunt indicate o vizita la veterinar si un control al sanatatii.


Un control al sanatatii implica o examinare microscopica a frotiului de fecale si o golire a gusii. Frotiul de fecale este examinat pentru a pune in evidenta parazitii. Viermii si coccidele iau din energia porumbelul in crestere si nu compromit doar dezvoltarea pe termen lung, ci conduc pe termen scurt la toleranta scazuta la efort si predispun pasarile la gafait. Gusa este golita si este examinata pentru tricomonoza umeda si heterofile. Heterofilele sunt celule albe din sange care se indeparteaza de la nivelul mucoasei inflamate ale sinusurilor si traheii spre gat, daca inflamatia este prezenta. Aspectul lor este, prin urmare, un bun indicator al prezentei infectiei respiratorii.


Cu toate acestea, adeseori in cazul in care infectiile respiratorii sunt diagnosticate in acest moment, nu sunt tratabile. Cauzele obisnuite ale infectiilor respiratorii sunt Chlamydia si Mycoplasma. Pasarile tinere trebuie sa fie expuse la aceste organisme pentru a putea dezvolta o imunitate naturala puternica. Orice program de tratament trebuie sa urmareasca dezvoltarea unei imunitati naturale puternice de la inceputul sezonului de curse astfel incat pasarile sa fie capabile sa tolereze niveluri ridicate de stres si de expunere la diferite boli odata ce incep cursele. Tratarea pasarile in perioada post-intarcare cu siguranta le mentine sanatoase, dar nu permite expunerea la boala necesara pentru a stimula dezvoltarea unei imunitati naturale puternice.

Daca este descoperita o usoara infectie respiratorie, atunci orice boala parazitara detectata in timpul examinarii generale este tratata si acest lucru, impreuna cu atentia sporita si mentinerea unei crescatorii curate si uscate, au de multe ori ca rezultat faptul ca pasarile isi construiesc un raspuns imun si se fac bine. Acest nivel scazut de expunere la boli actioneaza ca un mini vaccin si ajuta la dezvoltarea unui nivel bun al imunitatii naturale. Infectia respiratorie din acest moment este tratata direct doar in cazul in care lucrurile avanseaza in sensul in care pot compromite dezvoltarea pasarii. Detalii complete ale acestui tratament sunt prezentate in cea mai recenta carte a mea „The Flying Vet’s Pigeon Health & Management”.

De retinut este, insa, ca de cele mai multe ori gafaitul la pasarile tinere este asociat cu naparlirea, vremea calda sau lipsa conditiei fizice si mai rar cu o boala respiratorie.
Daca pasarile sunt supraponderale sau intr-o etapa dificila de naparlire acestea pot fi impulsionate prin manevrare. Antrenarea pasarilor intr-o parte mai racoroasa a zilei va permite unui crescator sa determine daca gafaitul este legat de caldura.

Gafaitul si exercitiile de aerobica

Pasarile sanatoase, cu conditie fizica care sunt nevoite sa zboare din greu pentru o perioada scurta de timp vor gafai. Ele fac acest lucru pentru a compensa deficitul de oxigen creat de explozia de activitate, in acelasi mod in care un alergator de maraton va gafai pentru o perioada scurta de timp, daca este fortat sa sprinteze. Vedem acest lucru in crescatorii in cazul in care pasarile traiesc atacurile repetate ale soimilor. Pasarile din astfel de situatii sunt adesea reticente in a parasi crescatoria, dar atunci cand sunt fortate sa faca acest lucru zboara ades din greu in cercuri stranse in jurul crescatoriei, fiind reticente in a se indeparta din cauza posibilitatii de a fi surprinse de un soim in timp ce se afla departe de crescatoria lor. In majoritatea statelor australiene, intervalul februarie - mai este perioada in care isi desfasoara cel mai intens activitatea ulii si soimii.

Teama care se stabileste in unele echipe este evident destul de mare, deoarece unele pasari vor continua sa zboare astfel chiar si atunci cand scad aparitiile uliilor, aproape ca in cazul in care aparitia acestora devine un lucru normal. Adesea singurul raspuns este acela de a „arunca in scurt” pasarile timp de 7 pana la 10 zile. Acest lucru incalca obisnuinta prin construirea increderii pasari si in acelasi timp ofera pasarii exercitiul adecvat.


Dupa orice perioada de exercitii unele pasari pot gafai. Acestea sunt de obicei pasari care dintr-un motiv oarecare nu reusesc sa tina pasul cu celelalte. Aceste pasari, in mod particular, ar trebui sa fie examinate pentru semne de leziuni sau de boala. Am crezut intotdeauna ca gafaitul la cateva pasari este un semn bun dupa ce echipa a aterizat de la un antrenament cu aruncare. Acest lucru inseamna de cele mai multe ori ca echipa ca un intreg este in buna forma si fericita ca poate sa forteze cat poate de tare pentru a se intoarce acasa.

Pentru aceste pasari, aruncarea le imbunatateste conditia fizica. Cele cateva pasari care „ nu sunt chiar bine” lupta pentru a tine pasul cu restul. Aceste pasari ar trebui sa fie evaluate pentru a se asigura ca nu exista nici o boala ascunsa. Pasarile sanatoase, dar fara conditie fizica se vor recupera repede si excrementele lor vor ramane normale. Aruncarea pasarilor care nu se simt bine tinde sa exacerbeze boala lor. Aceasta inseamna ca recuperarea lor de la antrenamentul prin aruncare va fi prelungita si excrementele acestora se pot schimba la verde sau verde si apos. Muschii pasarilor care sunt sanatoase, dar care au fortat dincolo de conditia lor fizica sau ale pasarilor care au fost obligate sa se antreneze cand s-au simtit rau sunt predispusi sa devina albastrui si sa creasca in greutate din cauza crampelor.

Gafaitul in timpul curselor

Deoarece gafaitul este modul natural de racorire pentru un porumbel sanatos, gafaitul va fi observat la pasari in timpul sezonului de curse atunci cand acestora le este cald. Acest lucru inseamna ca pasarile sanatoase, care sunt antrenate in zilele calduroase vor gafai. In mod similar, este posibil sa vedem pasari gafaind in timp ce se odihnesc in crescatorie in timpul verilor calduroase. Cu toate acestea, daca in timpul sezonului competitiv o echipa care s-a descurcat foarte bine incepe dintr-o data sa gafaie, acest lucru poate fi un indiciu de infectie respiratorie. Acest lucru este posibil mai ales daca cresterea procesului de gafaire este insotita de o reticenta de zbor sau alte semne de inflamatie a cailor respiratorii, cum ar fi stranutul.

Deoarece sezonul curselor a inceput pasarile sunt mai in varsta deci imunitatea lor naturala este deja destul de buna. Ca urmare raspunsul lor la o boala este considerabil modificat. Acest lucru inseamna ca este neobisnuit sa vedeti asa de multe semne evidente ale unei infectii respiratorii, cum ar fi „un ochi rece” sau ceroma murdara. De cele mai multe ori tot ce veti putea observa sunt vagi semne de inflamatie ale tractului respirator, cum ar fi stranutul si gafaitul. O reticenta brusca in a zbura impreuna cu stranut si gafait sunt semne sigure care necesita un control sanitar veterinar.


Atmosfera intr-un transportor de porumbei este o provocare deosebita. Porumbeii au o temperatura ridicata a corpului (40.7 °C) in comparatie cu a noastra. Cu un numar mare de porumbei cuprinsi intr-o zona relativ mica a unui cos de cursa, o cantitate mare de caldura se poate genera chiar si intr-o zi racoroasa. In cazul in care pasarilor li se face cald, acestea vor incepe sa gafaie. Intr-un transportor bine ventilat, in care pasarile sunt alimentate cu apa, acest lucru nu este neaparat o problema.

Cu toate acestea, in cazul in care transportorul nu este bine ventilat, umezeala evaporata din sacii de aer ai pasarilor creeaza un mediu umed. Pe masura ce umiditatea incepe sa creasca, din ce in ce mai putina umezeala se mai poate evapora din suprafetele sacilor de aer, iar rezultatul este acela ca porumbeii isi pierd treptat singura capacitate de a se racori. Porumbeii incep prin urmare sa se supraincalzeasca. In afara cazului in care porumbeii au acces la apa acest lucru este rapid insotit de deshidratare.

Experimentele au aratat ca la 25 °C, porumbeii se vor deshidrata cu 5% in doar 24 de ore in cazul in care sunt lipsiti de apa. In mod similar, experimentele au aratat ca daca au acces la apa deshidratare nu va aparea nici chiar la temperaturi mai mari. Intr-un transportor care este insuficient ventilat sau in care pasarile nu au acces usor la apa, rezultatul poate fi supraincalzirea, porumbei deshidratati la momentul eliberarii. Pasarile lansate in aceasta conditie se vor orienta foarte greu si vor obosi repede. Prin urmare, este vital ca transportoarele sa fie ventilate corespunzator si apa sa fie furnizata in toate cursele.
Share on facebookShare on google_plusone_shareMore Sharing Services
0